Biographie langagière et dynamique de La langue

Les deux numéros 37 et 38 réuniront des travaux consacrés à la réflexion autour de la biographie langagière, concept mis en rapport avec celui de la dynamique de la Langue (en sens saussurien).

Le concept de biographie langagière est assez ancien et fait référence au contexte linguistique où se déroule la vie d’un individu. Il est apparu en 1977 chez Richterich et Chancerel, dans leur ouvrage intitulé L'identification des besoins des adultes apprenant une langue étrangère. À l’origine, ce concept s’appliquait au domaine de la didactique des langues pour examiner le rapport du futur apprenant avec la langue qu’il se proposait d’apprendre : ses connaissances préalables, les objectifs à atteindre, les motivations et les sanctions.

Les perspectives s’élargissent avec des travaux récents qui offrent des définitions plus affinées du concept en question. Chez Cuq, par exemple, « la biographie langagière d’une personne est l’ensemble des chemins linguistiques, plus ou moins longs et plus ou moins nombreux, qu’elle a parcourus et qui forment désormais son capital langagier » (Cuq, 2003, p. 36 37). Il s’agit donc de la totalité des expériences langagières d’un individu qui le construisent et le définissent le long de son existence.

Avec le professeur émérite Julien Kilanga de l’Université d’Angers, France, on retrouve le cadre institutionnel de l’applicabilité de ce concept. Il définit la biographie langagière comme « la vie des langages ou des langues dans un contexte donné ou à travers la vie d'un individu, locuteur de ces langues » (Kilanga, 2006, p. 95).

La biographie langagière est devenue dernièrement un outil d’investigation qui permet de mettre en évidence le parcours de l’acquisition d’une ou de plusieurs langues d’une personne le long de sa vie, dans le contexte culturel, affectif, identitaire, sociolinguistique vu dans sa dynamique. Elle possède aussi une importante dimension évaluative et auto-évaluative des usagers de la langue qui est intéressante à explorer.

On est donc devant deux perspectives complémentaires d’analyse : une qui vise la biographie langagière d’un groupe, d’une collectivité et une qui est centrée sur l’histoire personnelle, unique d’un individu (Barbot, 2000). Mais là encore, on signale que la biographie langagière individuelle « sera influencée par l’environnement familial, mais aussi culturel (situation de monolinguisme ou de plurilinguisme, langues obligatoires à l’école) et social (mobilité à l’étranger : immigration, séjour professionnel, tourisme) » (Barbot 2000).

Le concept de biographie langagière réunit deux domaines de recherche connexes, à savoir tout ce qui se rapporte à la dimension biographique d’un individu, avec les dérivés connus (autobiographie, récit (auto)biographique) et à la dimension linguistique de la vie d’un individu, ce qui a donné naissance à des termes tels : biographie/autobiographie linguistique, récits langagiers, histoires langagières.

Partant de ce constat, les deux numéros de la revue ANADISS proposent pour le dossier thématique plusieurs axes de réflexion :

• apprentissage d’une langue étrangère dans un contexte linguistique déterminé;
• récit (auto)biographique langagier, récit langagier, histoire langagière etc.;
• le discours didactique et la didactique des langues étrangères.

Les contributeurs sont invités à respecter les normes éditoriales décrites ici :http://www.anadiss.usv.ro/norme.html

Biografie lingvistică și dinamica limbii

Cele două numere ANADISS 37 şi 38 vor reuni lucrări dedicate reflecției asupra conceptului de biografie lingvistică în raport cu cel al dinamicii limbii (în sens saussurian).

Conceptul de biografie lingvistică este destul de vechi și se referă la contextul lingvistic în care se desfășoară viața unui individ. A apărut pentru prima dată în 1977 în cartea lui Richterich și Chancerel, L'identification des besoins des adultes apprenant une langue étrangère. Inițial, acest concept a fost aplicat în domeniul predării limbilor străine pentru examinarea relației dintre viitorul cursant și limba pe care intenționa să o învețe: cunoștințe anterioare, obiective de atins, motivații și sancțiuni.

Perspectivele se lărgesc odată cu studiile recente care oferă definiții mai detaliate ale conceptului în cauză. Potrivit lui Cuq, de exemplu, "biografia lingvistică a unei persoane este ansamblul de itinerarii lingvistice, mai mult sau mai puțin lungi și mai numeroase, pe care aceasta le-a parcurs și care formează acum capitalul său lingvistic" (Cuq, 2003, pp. 36-37 – traducerea noastră). Cu alte cuvinte, este vorba de totalitatea experiențelor lingvistice ale unui individ care îl construiesc și îl definesc pe parcursul vieții sale.

Profesorul emerit Julien Kilanga de la Universitatea din Angers, Franţa, oferă cadrul instituțional pentru aplicabilitatea acestui concept. El definește biografia lingvistică drept "viața limbilor într-un anumit context sau prin intermediul vieții unui individ care este vorbitor al acestor limbi" (Kilanga, 2006, p. 95).

Biografia lingvistică a devenit recent un instrument de investigație care permite evidențierea parcursului de achiziție a uneia sau mai multor limbi de către o persoană de-a lungul vieții sale, în contextul cultural, afectiv, identitar și socio-lingvistic văzut în dinamica sa. Ea are, de asemenea, o importantă dimensiune evaluativă și autoevaluativă pentru utilizatorii de limbi străine, care merită să fie explorată.

Prin urmare, avem în față două perspective analitice complementare: una care se concentrează asupra biografiei lingvistice a unui grup sau a unei comunități și una care se concentrează asupra istoriei personale, unice, a unui individ (Barbot, 2000). Dar, și aici, Barbot subliniază că biografia lingvistică individuală "va fi influențată de mediul familial, dar și de mediul cultural (monolingvism sau plurilingvism, limbi obligatorii la școală) și de mediul social (mobilitate în străinătate: imigrație, experiență profesională, turism)" (Barbot 2000).

Conceptul de biografie lingvistică reunește două domenii de cercetare înrudite, și anume dimensiunea biografică a unei persoane, cu derivatele sale bine cunoscute (autobiografie, narațiune (auto)biografică), și dimensiunea lingvistică a vieții unei persoane, care a dat naștere unor termeni precum biografie/autobiografie lingvistică, narațiuni lingvistice, istorii lingvistice.

Având în vedere aceste aspecte, cele două numere ale revistei ANADISS propun pentru dosarul tematic o serie de axe de reflecție relative la:

• învățarea unei limbi străine într-un anumit context lingvistic;
• narațiuni lingvistice (auto)biografice, narațiuni lingvistice, istorii lingvistice etc.;
• discursul didactic şi didactica limbilor străine.

Colaboratorii sunt rugați să respecte standardele editoriale, prezentate aici: http://www.anadiss.usv.ro/norme.html

Language Biography and Dynamics

The two issues 37 and 38 will bring together papers centred on the reflection of the concept of linguistic biography in relation to the one of language dynamics.

The concept of linguistic biography is quite old and refers to the linguistic context in which an individual's life unfolds. It first appeared in 1977 in Richterich and Chancerel's book, L'identification des besoins des adultes apprenant une langue étrangère. Initially, this concept was applied in the field of language teaching to examine the relationship between the future learner and the language he or she intended to learn, consisting of: prior knowledge, goals to be achieved, motivations and sanctions.

In light of recent studies providing more detailed definitions of the concept, perspectives are widening. For example, according to Cuq, "a person's linguistic biography is the set of linguistic itineraries, more or less long and numerous, that he or she has followed and which now form his or her linguistic capital" (Cuq, 2003, pp. 36-37). In other words, it is the totality of an individual's linguistic experiences that construct and define him throughout his life.

Julien Kilanga, professor emeritus at the University of Angers, France, provides the institutional framework for the applicability of this concept. He defines linguistic biography as "the life of languages in a particular context or through the life of an individual who is a speaker of those languages" (Kilanga, 2006, p. 95).

Linguistic biography becomes an investigative tool that highlights the path of acquisition of one or more languages by a person throughout his/her life, in the cultural, affective, identity and socio-linguistic context seen in its dynamics. It also has an important evaluative and self-evaluative dimension for language users, which is worth exploring.

Therefore, we consider two complementary analytical perspectives: one that focuses on the linguistic biography of a group or community, and one that focuses on the unique, personal history of an individual (Barbot, 2000). But, here too, Barbot points out that the individual's linguistic biography "will be influenced by the family environment, but also by the cultural environment (monolingualism or multilingualism, compulsory languages at school) and the social environment (mobility abroad: immigration, work experience, tourism)" (Barbot 2000).

The concept of linguistic biography brings together two related areas of research, namely everything related to the biographical dimension of an individual, with its well-known derivatives (autobiography, (auto)biographical narrative), and the linguistic dimension of an individual's life, which has given rise to terms such as linguistic biography/autobiography, linguistic narratives, linguistic histories.

With these aspects in mind, the two issues of ANADISS propose a series of reflection axes for the thematic dossier:

• language learning in a specific linguistic context;
• (auto)biographical linguistic narratives, linguistic narratives, linguistic histories, etc.;
• didactic discourse and foreign language teaching.

Contributors are asked to respect the editorial standards outlined here: http://www.anadiss.usv.ro/norme.html